Spațiul românesc între diplomație și conflict: sinteză pentru BAC

Relațiile cu Imperiul Otoman

Țările Române au avut relații complexe cu Imperiul Otoman, oscilând între rezistență militară și diplomație. Relația a evoluat de la confruntare directă la acceptarea suzeranității otomane în schimbul autonomiei interne.

Mircea cel Bătrân (1386–1418)

Domn al Țării Românești, a practicat o politică de alianțe antiotomane și de echilibru între marile puteri:

Politica externă

• Alianță cu Polonia (1389–1390) și cu Ungaria (Tratatul de la Brașov, 1395)
• Bătălia de la Rovine: datată 17 mai 1395 (datarea mai larg acceptată) sau, după alți istorici, 10 octombrie 1394; luptă grea cu armata sultanului Baiazid I, după care otomanii s-au retras peste Dunăre, dar l-au impus domn pe Vlad I; Mircea și-a recăpătat tronul în 1396–1397, cu ajutor maghiar
• Participare la cruciada de la Nicopole (1396), alături de forțele creștine europene; înfrângere
• Implicare în luptele pentru tronul otoman după 1402 (sprijinirea lui Musa)
• În 1417, după pierderea Dobrogei, a acceptat plata unui tribut, păstrând autonomia internă a țării

Realizări

• A extins stăpânirea: Dobrogea (c. 1388), Banatul de Severin, cetăți la Dunăre
• A consolidat instituțiile statului
• Titlul din documentele sale îl arată domn al Țării Românești și al părților de peste munți, herțeg al Amlașului și Făgărașului, domn al Banatului de Severin, al ambelor maluri ale Dunării până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului (parafrază după hrisovul din 1406)

Iancu de Hunedoara (1441–1456)

Voievod al Transilvaniei (1441–1446) și guvernator al Ungariei (1446–1452), principalul comandant antiotoman al Europei Centrale la mijlocul sec. XV:

Campanii militare

• Campania cea lungă (1443–1444): serie de victorii împotriva otomanilor în Peninsula Balcanică
• Bătălia de la Varna (10 noiembrie 1444): înfrângerea cruciadei creștine; moartea regelui Vladislav al Poloniei și Ungariei
• Bătălia de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei, 1448): înfrângere
• Apărarea Belgradului (iulie 1456): victorie împotriva sultanului Mehmed al II-lea, care a oprit pentru câteva decenii înaintarea otomană spre Europa Centrală

Importanță

• A organizat o linie de apărare antiotomană
• A inspirat rezistența creștină în sud-estul Europei
• Tatăl lui Matia Corvin, viitorul rege al Ungariei

Vlad Țepeș (1448, 1456–1462, 1476)

Domn al Țării Românești de trei ori: pentru scurt timp în 1448, apoi neîntrerupt în 1456–1462 și din nou în 1476. A dus o politică antiotomană fermă:

Politica antiotomană

• Oprirea plății tributului către Poartă
• Campania de la Dunăre (iarna 1461–1462), împotriva cetăților otomane
• Atacul de noapte de la Târgoviște (17 iunie 1462): atac surpriză asupra taberei sultanului Mehmed al II-lea
• Tactica „pământului pârjolit” și hărțuirea armatei otomane
• Alianță cu Ungaria (Matia Corvin)

Importanță

• Simbol al rezistenței antiotomane
• A arătat că armata otomană putea fi înfruntată prin tactici adaptate terenului

Ștefan cel Mare (1457–1504)

Domn al Moldovei, cu cea mai lungă domnie din Evul Mediu moldovenesc:

Victorii militare

• Bătălia de la Baia (1467): împotriva regelui Ungariei Matia Corvin
• Victoria de la Vaslui (10 ianuarie 1475): mare victorie împotriva armatei otomane conduse de Soliman Pașa
• Bătălia de la Războieni (26 iulie 1476): înfrângere în fața sultanului Mehmed al II-lea, fără ca otomanii să ocupe țara
• Bătălia de la Codrii Cosminului (1497): victorie împotriva regelui Poloniei, Ioan Albert

Diplomația

• Alianțe și tratate cu Polonia (Overchelăuți, 1459; omagiul de la Colomeea, 1485; Hârlău, 1499), Ungaria și Veneția
• După Vaslui a cerut ajutorul principilor creștini pentru o coaliție antiotomană europeană
• Tributul către Poartă: plătit între 1457 și 1473, oprit în timpul războiului cu otomanii, apoi plătit din nou după pacea cu Poarta de la sfârșitul anilor 1480
• Pierderea Chiliei și Cetății Albe (1484)

Moștenirea culturală

• Ctitor de biserici și mănăstiri (Putna, Voroneț și altele)
• Bisericile cu picturi exterioare din nordul Moldovei: patrimoniu UNESCO
• Letopisețele scrise la curtea sa: surse istorice importante

Regimul suzeranității otomane

Haraciul

Haraciul era tributul anual plătit Imperiului Otoman: în Țara Românească din vremea lui Mircea cel Bătrân, în Moldova din 1456. A crescut progresiv de-a lungul secolelor, alături de alte obligații (peșcheșuri, aprovizionarea Porții).

Ahdnamele

Raporturile cu Poarta se bazau pe ahdname, acte de legământ acordate de sultan, care stabileau condițiile suzeranității. Așa-numitele „capitulații”, invocate de boieri în sec. XVIII–XIX ca tratate medievale cu sultanii, sunt considerate de istorici texte apocrife.

Trăsăturile regimului:

• Autonomie internă a Țărilor Române (administrație, justiție, armată, biserică)
• Plata tributului (haraciului)
• Politica externă subordonată Porții
• Otomanii nu construiau moschei și nu colonizau teritoriul, cu excepția raialelor (Brăila, Turnu, Giurgiu, Chilia, Cetatea Albă, Tighina)
• Țările Române nu au devenit pașalâcuri
• Domnul era confirmat, iar mai târziu numit, de sultan

Evoluția relației

• Sec. XV: rezistență militară activă
• Sec. XVI: acceptarea treptată a suzeranității otomane; în 1538, campania lui Soliman Magnificul în Moldova îl îndepărtează pe Petru Rareș de la tron, iar Tighina devine raia
• Sec. XVI–XVII: creșterea tributului și a ingerinței otomane
• Sec. XVIII: regimul fanariot (Moldova din 1711, Țara Românească din 1716, până în 1821), cu domni numiți de Poartă din familiile grecești sau grecizate din Fanar

Mihai Viteazul (1593–1601)

Lupta antiotomană

• 1593: devine domn al Țării Românești
• 1594: aderă la Liga Sfântă antiotomană și declanșează lupta împotriva otomanilor
• Tratatul de la Alba Iulia (20 mai 1595), încheiat de boierii trimiși de Mihai cu Sigismund Báthory: principele Transilvaniei devenea suzeran al Țării Românești
• Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595): victorie asupra armatei lui Sinan Pașa; în toamna lui 1595, cu ajutor transilvănean, Mihai alungă armata otomană din țară
• Tratatul de la Mănăstirea Dealu (9 iunie 1598) cu împăratul Rudolf al II-lea: Mihai recunoștea suzeranitatea habsburgică în schimbul domniei ereditare și al sprijinului financiar

Prima unire a celor trei țări române

• Octombrie 1599: cucerește Transilvania (victoria de la Șelimbăr)
• Mai 1600: cucerește Moldova
• 1600: prima unire politică a celor trei țări române sub un singur conducător
• August 1601: asasinat la Câmpia Turzii, din ordinul generalului habsburgic Basta

Diplomația în secolele XVII–XVIII

Șerban Cantacuzino (1678–1688)

• A participat, ca vasal, alături de armata otomană la asediul Vienei (1683)
• După înfrângerea otomanilor, a negociat în secret o alianță antiotomană cu Habsburgii

Constantin Brâncoveanu (1688–1714)

• Politică de echilibru între Imperiul Otoman, Habsburgi și Rusia lui Petru cel Mare
• Contacte diplomatice cu toate puterile vecine, pentru a păstra autonomia țării
• Mazilit în 1714 și executat la Constantinopol (15 august 1714), împreună cu cei patru fii ai săi și cu sfetnicul Ianache Văcărescu

Dimitrie Cantemir (1710–1711)

• Tratatul de la Luțk (2/13 aprilie 1711) cu țarul Petru cel Mare: Moldova intra sub protecția Rusiei, fără tribut, cu domnie ereditară în familia Cantemir și cu recuperarea teritoriilor transformate în raiale
• Înfrângerea armatei ruso-moldovene la Stănilești (iulie 1711); Cantemir se refugiază în Rusia
• Urmarea: Poarta instaurează regimul fanariot (Moldova 1711, Țara Românească 1716)

Relațiile cu alte puteri

Polonia

• Moldova a oscilat între alianță și rivalitate cu Polonia
• Unii domni moldoveni au recunoscut suzeranitatea poloneză (sec. XIV–XV)
• Alianțe militare împotriva otomanilor și tătarilor
• Rivalitate pentru controlul Pocuției

Ungaria

• Transilvania: voievodat în cadrul Regatului Ungariei
• Țara Românească: relații complexe (vasalitate temporară, alianțe, conflicte)
• Bătălia de la Posada (1330): Basarab I respinge încercarea regelui Carol Robert de a-și impune autoritatea

Imperiul Habsburgic

• Transilvania a intrat sub stăpânire habsburgică la sfârșitul sec. XVII (Diploma Leopoldină, 1691)
• Domnii Țărilor Române au căutat sprijin austriac împotriva otomanilor
• Habsburgii au sprijinit unirea unei părți a clerului ortodox din Transilvania cu Biserica Romei (Biserica Greco-Catolică, 1698–1701)

Imperiul Bizantin

• Influență culturală și religioasă majoră
• Ortodoxia: legătura spirituală cu Bizanțul (mitropoliile depindeau de Patriarhia de Constantinopol)
• Relații diplomatice și comerciale

Tătarii

• Amenințare constantă din est (sec. XIII–XVII)
• Raiduri devastatoare în Moldova și Țara Românească
• Expediții tătare alături de armatele otomane împotriva Țărilor Române