Statul român modern: sinteză pentru BAC

Proiectul politic național

Ideea formării unui stat național român a apărut în contextul mișcărilor naționale din secolul XIX, influențate de ideile Revoluției Franceze și ale Iluminismului.

Precursori

• Școala Ardeleană (sec. XVIII): Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, au demonstrat originea latină a românilor și au revendicat drepturi politice
• Supplex Libellus Valachorum (1791): petiție a românilor din Transilvania către împăratul Leopold al II-lea, cerând recunoașterea românilor ca națiune egală în drepturi cu cele trei națiuni privilegiate
• Tudor Vladimirescu (1821): Revoluția din 1821 în Țara Românească, prima mișcare cu caracter social și național

Regulamentele Organice (1831–1832)

Impuse de Rusia după ocupația militară (1828–1834), au modernizat administrația Principatelor:

• Separarea parțială a puterilor în stat
• Adunări Obștești (parlamente) cu atribuții legislative
• Domn ales pe viață de Adunare
• Modernizarea administrației, justiției, finanțelor
• Desființarea monopolurilor comerciale interne

Revoluția de la 1848

Revoluția a cuprins toate cele trei provincii românești, cu programe politice care cereau modernizarea și unitatea națională:

Țara Românească

• Condusă de Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti
• Proclamația de la Islaz (9/21 iunie 1848): program în 22 de puncte
• Revendicări: emanciparea clăcașilor cu împroprietărire, desființarea privilegiilor, libertatea presei, independența administrativă și legislativă a țării
• Guvern provizoriu, apoi o Locotenență domnească formată din trei membri
• Înăbușită de intervenția otomană și rusă (septembrie 1848)

Moldova

• Petiția-proclamațiune de la Iași (27 martie/8 aprilie 1848): revendicări moderate
• Programul radical al revoluționarilor refugiați (Dorințele partidei naționale, august 1848, redactat de Mihail Kogălniceanu): unirea Moldovei cu Țara Românească, desființarea clăcii cu împroprietărire
• Reprimată rapid de domnitorul Mihail Sturdza

Transilvania

• Adunarea de la Blaj (3/15 mai 1848): 40.000 de participanți
• Lideri: Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian, George Bariț, Avram Iancu
• Petiția Națională: recunoașterea națiunii române, drepturi egale, desființarea iobăgiei fără despăgubire
• Rezistența armată condusă de Avram Iancu în Munții Apuseni

Importanța revoluției

• A formulat idealurile naționale (unire, independență, modernizare)
• A format o generație de lideri politici (generația pașoptistă)
• A atras atenția Europei asupra problemei românești

Unirea Principatelor (1859)

Contextul internațional

• Războiul Crimeii (1853–1856): a slăbit influența Rusiei
• Tratatul de la Paris (1856): Principatele sub garanția colectivă a marilor puteri (Franța, Anglia, Austria, Prusia, Rusia, Sardinia, Imperiul Otoman)
• Convenția de la Paris (1858): organizarea Principatelor Unite: domn separat pentru fiecare, dar instituții comune (Comisia Centrală, Înalta Curte de Casație)

Divanurile ad-hoc (1857)

Adunări consultative în Moldova și Țara Românească care au votat pentru:

• Unirea Principatelor
• Prinț străin dintr-o dinastie europeană
• Autonomie și neutralitate

Dubla alegere a lui Cuza

Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn:

• În Moldova: 5 ianuarie 1859
• În Țara Românească: 24 ianuarie 1859

Dubla alegere a fost posibilă deoarece Convenția de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceluiași domn. Marile puteri au recunoscut treptat unirea.

Reformele lui Cuza (1859–1866)

Cuza a realizat reforme fundamentale pentru modernizarea statului:

• Unificarea administrativă (1862): un singur guvern, un singur parlament, capitala la București
• Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863): trecerea în proprietatea statului a moșiilor tuturor mănăstirilor, închinate sau neînchinate (circa o pătrime din suprafața țării)
• Legea rurală (august 1864): desființarea clăcii și împroprietărirea a peste 400.000 de familii de țărani, cu despăgubirea proprietarilor
• Legea instrucțiunii publice (1864): învățământ primar obligatoriu și gratuit
• Codul civil și Codul penal: inspirate de legislația franceză
• Universitatea din Iași (1860) și Universitatea din București (1864)
• Lovitura de stat (2 mai 1864): Cuza a dizolvat Adunarea și a supus plebiscitului Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris, care întărea puterea domnului

Abdicarea lui Cuza (1866)

La 11 februarie 1866, o coaliție de liberali și conservatori l-a forțat pe Cuza să abdice (monstruoasa coaliție). A fost înlocuit cu prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Independența (1877–1878)

Contextul

• România era stat autonom sub suzeranitate otomană
• Criza orientală din 1875–1878 (răscoale în Bosnia și Bulgaria)
• Războiul ruso-turc (1877–1878)

Proclamarea independenței

La 9 mai 1877, Parlamentul român a proclamat independența. România a participat la războiul ruso-turc: asediul Plevnei (1877), victoriile de la Grivița, Rahova și Smârdan.

Congresul de la Berlin (1878)

• Recunoașterea internațională a independenței României
• Cedarea sudului Basarabiei către Rusia (cele trei județe: Cahul, Bolgrad, Ismail)
• Primirea Dobrogei (inclusiv Delta Dunării) și a Insulei Șerpilor
• Art. 44: deosebirea de religie nu putea fi motiv de excludere de la drepturile civile și politice (în 1879, România a revizuit art. 7 al Constituției)

Proclamarea Regatului (1881)

Regatul României a fost proclamat de Parlament la 14/26 martie 1881; Carol I a fost încoronat la 10/22 mai 1881.

România Mare (1918)

Primul Război Mondial

• 1914–1916: neutralitate (dezbatere între orientarea pro-Antantă și pro-Puteri Centrale)
• August 1916: intrarea în război de partea Antantei (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia), după tratatul din 4/17 august 1916
• Campania din 1916: ofensivă în Transilvania, apoi contraofensiva germană, austro-ungară și bulgară
• Ocuparea Bucureștiului (decembrie 1916)
• Regruparea armatei în Moldova
• Bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz (vara 1917): victorii defensive importante
• Armistițiul de la Focșani (decembrie 1917): după ieșirea Rusiei din război
• Tratatul de la București (7 mai 1918): pace separată impusă de Puterile Centrale, ratificat de Parlament, dar nepromulgat de regele Ferdinand

Marea Unire (1918)

• 27 martie/9 aprilie 1918: Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România
• 15/28 noiembrie 1918: Congresul General al Bucovinei votează unirea Bucovinei cu România
• 18 noiembrie/1 decembrie 1918: Adunarea Națională de la Alba Iulia (peste 100.000 de participanți) votează unirea Transilvaniei cu România

Recunoașterea internațională

Conferința de pace de la Paris (1919–1920) a recunoscut noile frontiere prin tratatele cu statele învinse (Tratatul de la Versailles, cu Germania, nu privea frontierele României):

• Tratatul de la Saint-Germain (10 septembrie 1919), cu Austria: confirmă unirea Bucovinei
• Tratatul de la Neuilly (27 noiembrie 1919), cu Bulgaria: confirmă frontiera din Dobrogea
• Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), cu Ungaria: confirmă unirea Transilvaniei
• Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920): recunoaște unirea Basarabiei

România Mare, organizare

• Suprafață: 295.049 km² (de peste două ori mai mare decât a Vechiului Regat)
• Populație: cca. 18 milioane
• Stat multinațional (români, maghiari, germani, evrei, ucraineni, etc.)
• Reforma agrară (1921): una dintre cele mai ample din Europa interbelică
• Constituția din 1923: cadrul juridic al statului unitar